1,400,000 kilometri!
Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Are un diametru de aproximativ 1,39 milioane de kilometri, adică de 109 ori lățimea Pământului. Cifra aceasta reprezintă lățimea fotosferei, stratul luminos care arată ca suprafața Soarelui.
Soarele este o uriașă sferă de gaz fierbinte, în mare parte hidrogen și heliu, deci nu are o suprafață solidă. Marginea lui se consideră a fi fotosfera, stratul care emite cea mai mare parte a luminii vizibile a Soarelui. NASA indică raza medie a Soarelui, adică distanța de la centrul lui până la fotosferă, ca fiind de 695.700 de kilometri. Dublul acestei valori este lățimea lui: 1.391.400 de kilometri.
Un studiu din 2008, condus de Margit Haberreiter, a stabilit raza la 695.658 de kilometri, plus sau minus 140 de kilometri. În 2015, Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a rotunjit această valoare la 695.700 de kilometri și a adoptat-o drept rază solară nominală. Raza solară nominală este acum o unitate standard pe care astronomii o folosesc pentru a exprima dimensiunile altor stele.
Soarele este, de asemenea, o sferă aproape perfectă. NASA indică aplatizarea lui ca fiind 0,00005, ceea ce înseamnă că lățimea lui prin poli diferă cu cel mult aproximativ 70 de kilometri de lățimea lui la ecuator.
Nucleul Soarelui atinge aproximativ 15 milioane de grade Celsius. Este suficient de cald pentru fuziune nucleară, care unește hidrogenul în heliu și eliberează energie. Această energie alimentează căldura și lumina Soarelui. Energiei îi ia aproximativ 170.000 de ani să ajungă de la nucleu până în partea de sus a zonei de convecție, stratul aflat chiar sub fotosferă.
Aceeași energie explică dimensiunea Soarelui. Gravitația trage gazul Soarelui spre interior, în timp ce căldura din fuziune creează o presiune care împinge spre exterior și împiedică steaua să se prăbușească. Fotosfera, de unde lumina scapă în spațiu, este mult mai rece decât nucleul, la aproximativ 5.500 de grade Celsius.
Soarele s-a format în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani dintr-un nor de gaz și praf în rotație, numit nebuloasa solară. Cea mai mare parte din materialul norului a căzut spre centru și a format Soarele, care deține 99,8% din masa Sistemului Solar. O mare parte din restul materiei a format planetele.
Oamenii de știință prevăd că Soarele se află cu puțin înainte de jumătatea vieții sale. Pe măsură ce începe să rămână fără energie, se va umfla într-o gigantă roșie, devenind atât de mare încât va înghiți Mercur și Venus și, posibil, Pământul. Peste aproximativ 5 miliarde de ani va deveni o pitică albă, o stea slabă și densă, ca Sirius B, care strânge o masă aproximativ egală cu cea a Soarelui într-o sferă puțin mai mică decât Pământul.