How big is Sirius B?

Sirius B este o pitică albă, miezul mic și dens rămas dintr-o stea care și-a consumat combustibilul nuclear. Are un diametru de aproximativ 11.300 de kilometri, și este puțin mai mică decât Pământul, dar are aproximativ aceeași masă ca Soarele. Sirius B orbitează în jurul lui Sirius A, cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții.

Dimensiune

Astronomii calculează dimensiunea lui Sirius B, în loc să-i măsoare direct lățimea. Ei combină cantitatea de lumină emisă de pitică, temperatura ei și distanța până la ea. În 2017, o echipă condusă de Howard Bond a folosit Telescopul Spațial Hubble pentru a descompune lumina piticei în culori și a găsit o rază de 0,008098 ori raza Soarelui. Astfel, Sirius B are aproximativ 11.270 de kilometri în diametru.

Un studiu din 2018, realizat de mulți dintre aceiași astronomi, a găsit o rază cu aproximativ 1% mai mică. Rezultatul depinde și de distanța până la Sirius, așa că și o modificare mică a distanței măsurate îl schimbă. Masa se determină din orbita celor două stele: Sirius B are de 1,018 ori masa Soarelui.

Comparații de dimensiune

Pământul este cu aproximativ 13% mai lat decât Sirius B, dar Sirius B are o masă de aproximativ 340.000 de ori mai mare decât cea a Pământului.
Venus, următorul obiect mai mare din explorator, are un diametru de 12.104 kilometri, fiind cu aproximativ 7% mai lată decât Sirius B.
Soarele este de aproximativ 120 de ori mai lat decât Sirius B, dar masa celor două este aproape aceeași. În medie, materia din Sirius B este împachetată de aproximativ 1,9 milioane de ori mai dens decât cea a Soarelui.
Sirius A are un diametru de aproximativ 2,4 milioane de kilometri, adică de aproximativ 210 de ori lățimea lui Sirius B.
Un cub cu latura de 1 centimetru, din materie cu densitatea medie a lui Sirius B, ar cântări aproximativ 2,7 tone.

Ce este o pitică albă

O pitică albă este ceea ce devine o stea ca Soarele după ce își epuizează combustibilul nuclear. Spre sfârșitul vieții, steaua își aruncă straturile exterioare și rămâne doar miezul fierbinte. Miezul nu mai produce energie, așa că se răcește treptat. Gravitația îl comprimă până când electronii lui sunt împachetați cât de strâns permite fizica, iar asta îl oprește să se micșoreze mai departe.

O pitică albă mai masivă este mai mică, deoarece gravitația ei mai puternică o comprimă mai tare. Nicio pitică albă nu poate avea o masă mai mare de aproximativ 1,4 ori masa Soarelui. Sirius B este una dintre cele mai masive pitice albe cunoscute. Astronomii estimează că a început ca o stea de aproximativ cinci ori mai masivă decât Soarele și că a devenit pitică albă în urmă cu aproximativ 126 de milioane de ani.

Un companion ascuns în strălucire

Sirius se află la aproximativ 8,6 ani-lumină de Pământ, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an. În 1844, astronomul Friedrich Bessel a observat că Sirius oscila pe măsură ce se deplasa pe cer. El a concluzionat că un companion nevăzut îl atrăgea. Alvan G. Clark și tatăl său au văzut pentru prima dată Sirius B printr-un telescop în 1862.

Cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte o dată la 50,1 ani, pe o orbită lungă, ovală. Distanța dintre ele variază între aproximativ 8 și 31,5 ori distanța de la Pământ la Soare. Sirius B este de aproximativ 10.000 de ori mai puțin luminoasă decât Sirius A, deci este greu de studiat de la sol. În 2026, este cea mai apropiată pitică albă cunoscută.