2,400,000 kilometri!
Sirius A este cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții și cea mai mare dintre cele două stele din sistemul Sirius, aflat la aproximativ 8,6 ani-lumină de Soare. Are un diametru de aproximativ 2,4 milioane de kilometri, adică de aproximativ 1,7 ori lățimea Soarelui. Cifra aceasta reprezintă lățimea fotosferei sale, stratul luminos care arată ca suprafața unei stele.
O stea nu are suprafață solidă, așa că lățimea ei se măsoară până la fotosferă. Sirius A a fost măsurată cu interferometre, instrumente care combină lumina mai multor telescoape, astfel încât, împreună, acestea văd detalii mult mai fine decât ar vedea oricare telescop singur. În 2003, o echipă condusă de Pierre Kervella a folosit interferometrul Very Large Telescope al Observatorului European Austral. În 2011, John Davis și colegii săi au folosit Interferometrul Stelar al Universității din Sydney.
Ambele echipe au constatat că steaua apare cu o lățime de aproximativ 6,04 miimi de secundă de arc, unde o secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. Împreună cu distanța până la stea, această valoare dă o rază egală cu aproximativ 1,71 ori raza Soarelui. Un studiu din 2017, condus de Howard Bond, a adoptat o rază de 1,7144 ori raza Soarelui, adică o lățime de aproximativ 2,39 milioane de kilometri, cu o incertitudine de aproximativ jumătate de procent.
Sirius A aparține unei clase de stele diferită de cea a Soarelui: A1 V, în timp ce Soarele este G2 V. Temperatura suprafeței sale este de aproximativ 9.600 de grade Celsius, față de aproximativ 5.500 la Soare. Are o masă de aproximativ două ori masa Soarelui.
Sirius strălucește pe cer din două motive: este aproape și emite multă lumină. La aproximativ 8,6 ani-lumină, este al șaptelea cel mai apropiat de Soare dintre sistemele stelare cunoscute în 2017. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9,5 mii de miliarde de kilometri. De asemenea, Sirius A emite de aproximativ 25 de ori mai multă lumină decât Soarele, pentru că este atât mai lată, cât și mult mai fierbinte.
Sirius este, de asemenea, tânără pentru o stea. Se estimează că are între aproximativ 230 și 250 de milioane de ani, față de aproximativ 4,6 miliarde de ani pentru Soare.
În 1844, astronomul Friedrich Bessel a constatat că Sirius oscilează ușor înainte și înapoi pe măsură ce se deplasează pe cer. A tras concluzia că o însoțitoare nevăzută trebuie să exercite o atracție asupra ei. În 1862, Alvan G. Clark și tatăl său au văzut pentru prima dată acea însoțitoare, numită acum Sirius B.
Cele două stele se rotesc una în jurul celeilalte o dată la 50,1 ani, la o distanță între aproximativ 8 și 32 de unități astronomice una de alta, iar o unitate astronomică este distanța medie de la Pământ la Soare. Sirius B este o pitică albă, genul de stea slabă și densă în care se va transforma Soarele la sfârșitul vieții sale. Sirius B strânge o masă aproximativ egală cu cea a Soarelui într-o sferă puțin mai mică decât Pământul. Astronomii estimează că a început ca o stea de aproximativ cinci ori masa Soarelui, mai masivă decât este acum Sirius A, și că a pierdut cea mai mare parte din acel material pe măsură ce îmbătrânea.