120,000 kilometri!
Gliese 229B este o pereche de pitice brune, obiecte prea masive pentru a fi planete, dar prea mici pentru a străluci ca stelele. Fiecare dintre cele două are un diametru de aproximativ 120.000 de kilometri, puțin mai mic decât cel al lui Jupiter. Această valoare este lățimea suprafeței vizibile a fiecăreia, estimată pe baza luminii sale. În 2024, astronomii au constatat că sunt două obiecte, nu unul.
O pitică brună nu adună niciodată destulă masă pentru a întreține fuziunea nucleară din miezul ei, cea care face o stea să strălucească. Fără această sursă de energie, se răcește treptat și își pierde strălucirea.
Lățimile celor două pitice brune, Gliese 229Ba și Gliese 229Bb, sunt estimări. Un studiu din 2024 le-a stabilit potrivind modele pe calculator la lumina combinată a perechii, observată cu Telescopul Spațial James Webb. Studiul a obținut raze de aproximativ 0,81 și 0,85 ori raza lui Jupiter, deci cele două au un diametru de aproximativ 116.000, respectiv 122.000 de kilometri.
Când aceeași lumină a fost interpretată ca provenind de la un singur obiect, modelele au dat o lățime de aproximativ 1,17 ori cea a lui Jupiter, adică aproximativ 167.000 de kilometri. Studiul a observat că aceasta este neobișnuit de mare pentru o singură pitică brună cu o asemenea masă și vârstă. A fost încă un indiciu că Gliese 229B este de fapt alcătuit din două obiecte.
Gliese 229B orbitează în jurul stelei Gliese 229A, o pitică roșie cu puțin mai mult de jumătate din masa Soarelui, aflată la aproximativ 19 ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, adică aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Astronomi de la Caltech și de la Universitatea Johns Hopkins au descoperit Gliese 229B în octombrie 1994, folosind telescopul de 1,5 metri de la Observatorul Palomar din California, cu un dispozitiv de clarificare a imaginii.
Descoperirea a fost anunțată în 1995, după ce observații ulterioare au confirmat că obiectul orbitează în jurul lui Gliese 229A. Un spectru obținut cu Telescopul Hale de 5 metri de la Palomar a arătat metan în atmosfera sa, asemănător cu cel din atmosfera lui Jupiter. Aceasta a fost o dovadă clară că obiectul nu era o stea. A fost prima pitică brună în care s-a găsit metan, iar Telescopul Spațial Hubble a realizat o imagine de confirmare.
Gliese 229B se rotește în jurul stelei sale pe o orbită foarte alungită, în medie la o distanță de aproximativ 33 de ori mai mare decât cea dintre Pământ și Soare. Urmărirea acestei orbite a arătat că Gliese 229B are o masă de aproximativ 71 de ori mai mare decât a lui Jupiter. Aceasta a fost o enigmă, deoarece modelele prevedeau că o singură pitică brună atât de masivă ar străluci de cel puțin 2 până la 6 ori mai puternic decât strălucește Gliese 229B.
În 2024, două echipe au rezolvat enigma. Una, folosind Very Large Telescope al Observatorului European Austral din Chile, a separat Gliese 229B în două pitice brune, cu mase de aproximativ 38, respectiv 34 de ori masa lui Jupiter. Cele două se rotesc una în jurul alteia la fiecare 12,1 zile. Cealaltă echipă, folosind Observatorul Keck, a găsit dovezi ale perechii în variațiile vitezei cu care Gliese 229B se apropie de Pământ și se îndepărtează de el.