2.1 terametri!
WOH G64 este o stea din Marele Nor al lui Magellan, o galaxie mică ce orbitează în jurul Căii Lactee, și este clasificată de multă vreme drept supergigantă roșie. Se află la aproximativ 160.000 de ani-lumină de Pământ, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Un studiu din 2009 a estimat că steaua avea aproximativ 2,1 miliarde de kilometri în diametru la suprafața vizibilă, adică de aproximativ 1.540 de ori lățimea Soarelui. De atunci steaua s-a schimbat, iar în 2026 astronomii nu sunt de acord cu privire la dimensiunea ei actuală.
O secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. La distanța la care se află WOH G64, o stea cu diametrul de 2,1 miliarde de kilometri apare lată de doar aproximativ 0,3 miimi de secundă de arc. La fel de lat apare un fir de păr uman, gros de aproximativ 0,1 milimetri, privit de la aproximativ 70 de kilometri.
Lățimea stelei se calculează pornind de la temperatura ei de la suprafață și de la lumina totală pe care o emite. Acest lucru este dificil, deoarece WOH G64 este învăluită într-un cocon gros de praf, care ascunde o mare parte din lumina ei. În 2008, o echipă condusă de Keiichi Ohnaka a modelat praful și a estimat o rază de 1.730 de ori raza Soarelui, adică un diametru de aproximativ 2,4 miliarde de kilometri.
În 2009, o echipă condusă de Emily Levesque a măsurat temperatura de la suprafața stelei: aproximativ 3.400 de kelvini, pe scara care începe de la zero absolut. Aceasta este mai ridicată decât cei 3.200 de kelvini pe care îi presupusese echipa din 2008. Echipa condusă de Levesque a găsit o rază de 1.540 de ori raza Soarelui, cu o incertitudine de 5%, așa că steaua avea 2,0–2,2 miliarde de kilometri în diametru. Ambele estimări descriu steaua așa cum era înainte de aproximativ 2014.
În 2024, astronomii au făcut publică prima imagine de aproape a unei stele dintr-o altă galaxie. Ei au obținut-o cu Interferometrul Very Large Telescope, care combină lumina de la mai multe telescoape. Imaginea arată un cocon de praf în formă de ou, strâns în jurul stelei WOH G64, lung de aproximativ 200 de unități astronomice. Asta înseamnă mai mult de trei ori lățimea orbitei lui Neptun.
Echipa a sugerat că forma alungită a coconului se datorează materiei pe care a pierdut-o steaua sau unei stele companioane nevăzute. De asemenea, echipa a constatat că steaua devenise mai puțin strălucitoare în deceniul anterior.
Un studiu publicat în 2026 a constatat că WOH G64 a devenit mai strălucitoare în lumină vizibilă între mijlocul lui 2013 și mijlocul lui 2014. Suprafața ei se încălzise cu mai mult de 1.000 de kelvini. Echipa respectivă a concluzionat că steaua a devenit o hipergigantă galbenă, un tip mai fierbinte de supergigantă, și că are o stea companioană.
Membrii echipei au evaluat raza ei actuală la aproximativ 800 de ori raza Soarelui, adică aproximativ jumătate din dimensiunea de mai înainte și aproape cât raza lui Betelgeuse. Ei au numit această cifră orientativă, nu definitivă.
Doi astronomi, Jacco van Loon și Keiichi Ohnaka, nu sunt de acord. Ei au obținut spectre ale stelei, împrăștiind lumina ei după culoare, din noiembrie 2024 până în decembrie 2025. Acestea arată în continuare benzile întunecate ale gazului de oxid de titan, un semn al unei supergigante roșii. Cei doi susțin că WOH G64 este în continuare o supergigantă roșie, cu o atmosferă exterioară foarte extinsă, și că poate nu a încetat niciodată să fie una.