How big is VY Canis Majoris?

VY Canis Majoris este o stea supergigantă roșie din constelația Câinele Mare, aflată la aproximativ 3.800 de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Steaua are aproximativ 2 miliarde de kilometri în diametru, adică de aproximativ 1.400 de ori lățimea Soarelui. Cifra reprezintă lățimea suprafeței sale vizibile și are o incertitudine de aproape o zecime în plus sau în minus.

Dimensiune

O stea nu are o suprafață solidă, așa că lățimea ei se măsoară până la adâncimea la care gazul ei incandescent încetează să mai fie transparent. În 2012, o echipă de astronomi a măsurat cât de lată pare VY Canis Majoris văzută de pe Pământ, folosind Interferometrul Very Large Telescope, care combină lumina de la mai multe telescoape. Steaua se întinde pe 11,3 miimi de secundă de arc, iar o secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. La fel de lat apare un fir de păr uman, gros de aproximativ 0,1 milimetri, privit de la aproximativ 1,8 kilometri.

Steaua este învăluită în straturi de vapori de apă și de monoxid de carbon. La lungimile de undă pe care aceste gaze le absorb, ea pare mai lată cu aproximativ 20% până la 50%, așa că echipa a măsurat-o la o lungime de undă pe care gazele nu o absorb. Distanța ei fusese măsurată recent cu precizie, pe baza micii deplasări a poziției sale pe măsură ce Pământul orbitează în jurul Soarelui. Împreună, unghiul și distanța dau o rază de 1.420 de ori raza Soarelui, plus sau minus 120, așa că steaua are 1,8–2,1 miliarde de kilometri în diametru.

Estimările anterioare, făcute când distanța era mai puțin sigură, variau între 600 și 3.000 de ori raza Soarelui. Un studiu din 2021 dă raza ca fiind de aproximativ 7 unități astronomice, iar o unitate astronomică este distanța medie de la Pământ la Soare, de aproximativ 150 de milioane de kilometri. Și din aceasta rezultă că steaua are aproximativ 2,1 miliarde de kilometri în diametru. Un sondaj din 2024 al supergigantelor roșii din Calea Lactee descrie steaua ca fiind una dintre cele mai late.

Comparații de dimensiune

VY Canis Majoris este de aproximativ 1.400 de ori mai lată decât Soarele, care are aproximativ 1,39 milioane de kilometri în diametru.
Dacă steaua ar lua locul Soarelui, suprafața ei ar ajunge la o distanță de aproximativ 6,6 unități astronomice, dincolo de orbita lui Jupiter și la aproximativ două treimi din drumul spre orbita lui Saturn.
Steaua este de aproximativ 1,5 ori mai lată decât supergiganta roșie Mu Cephei și de aproape două ori mai lată decât Betelgeuse.
Ca volum, în interiorul ei ar încăpea aproape 3 miliarde de Sori.
Dacă Soarele ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, VY Canis Majoris ar fi o minge de aproximativ 340 de metri în diametru, cât lungimea a trei terenuri de fotbal american.

O stea care își pierde straturile exterioare

Astronomii numesc VY Canis Majoris și hipergigantă roșie, una dintr-un grup mic de stele care aruncă materie în erupții mari și neregulate. Steaua se află într-un nor prăfos alcătuit din această materie. Folosind Telescopul Spațial Hubble, o echipă condusă de Roberta Humphreys a măsurat mișcările unor mici noduri de gaz aflate aproape de stea. Nodurile au fost aruncate în mai multe momente diferite, acum aproximativ 70, 120, 200 și 250 de ani.

Mai multe dintre aceste date coincid cu perioade lungi în care steaua a devenit mult mai puțin strălucitoare, în înregistrările strălucirii ei care merg înapoi până în 1800. Fiecare scădere accentuată a strălucirii a durat de obicei aproximativ trei ani. Betelgeuse și-a pierdut din strălucire într-un mod asemănător în 2019 și 2020, timp de aproximativ 150 de zile, pe măsură ce gazul se scurgea de la suprafața ei. Echipa a concluzionat că astfel de erupții pot fi o cale importantă prin care supergigantele roșii își pierd masa.

Ce urmează

Echipa din 2012 a estimat că VY Canis Majoris și-a început viața cu o masă de 25 până la 32 de ori masa Soarelui. Membrii echipei au constatat că steaua se află aproape de cea mai scăzută temperatură pe care o poate avea o stea atât de strălucitoare și se așteaptă ca apoi să se încălzească. Ei o numără printre stelele din Calea Lactee cu cele mai mari șanse să sfârșească ca supernovă, explozia care pune capăt vieții unei stele masive.