How big is Titan?

Titan este cea mai mare lună a lui Saturn și are aproximativ 5.150 de kilometri în diametru. Această valoare este diametrul său mediu, măsurat până la suprafața solidă. Titan este a doua cea mai mare lună din Sistemul Solar și singura lună cu o atmosferă densă.

Dimensiune

Conform NASA, raza lui Titan este de 2.575 de kilometri, ceea ce înseamnă un diametru de aproximativ 5.150 de kilometri. Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA indică o rază medie de 2.574,76 kilometri, plus sau minus 0,02 kilometri.

Această rază este măsurată până la sol. Atmosfera cețoasă a lui Titan se ridică la aproximativ 600 de kilometri deasupra solului, adică de 10 ori mai sus decât atmosfera Pământului. Titan este de puțin sub două ori mai dens decât apa. Un model bazat pe date de la navele spațiale Cassini și Huygens îi atribuie un nucleu stâncos de aproximativ 4.000 de kilometri în diametru, acoperit de straturi de gheață și apă sărată.

Comparații de dimensiune

Titan este de aproape o dată și jumătate mai lat decât Luna, care are 3.475 de kilometri în diametru.
Luna lui Jupiter, Ganymede, următorul obiect mai mare din explorator, are un diametru de 5.262 de kilometri și este cu aproximativ 2% mai lat decât Titan.
Titan este cu aproximativ 6% mai lat decât planeta Mercur, următorul obiect mai mic din explorator. Totuși, masa lui Mercur este de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât masa lui Titan.
Pământul este de aproximativ două ori și jumătate mai lat decât Titan.
Dacă Saturn, fără a socoti inelele, ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, Titan ar fi o mărgea de aproximativ 1 centimetru în diametru, care l-ar înconjura la aproximativ 2,5 metri distanță.

O atmosferă densă și cețoasă

Atmosfera lui Titan este formată din aproximativ 95% azot și 5% metan, așa că, la fel ca aerul Pământului, este alcătuită în cea mai mare parte din azot. La suprafață, presiunea este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât pe Pământ. Un înotător simte o presiune la fel de mare la aproximativ 5 metri adâncime în mare.

Sus în atmosferă, lumina Soarelui și particulele care se mișcă rapid descompun metanul și azotul. Fragmentele se unesc în alte substanțe chimice bogate în carbon și formează un smog gros, portocaliu, care ascunde suprafața. Navele spațiale pot vedea prin el doar cu ajutorul unor tipuri de lumină pe care ochiul uman nu le poate vedea.

Lacuri, ploi și un ocean ascuns

Titan este singura lume cunoscută, în afară de Pământ, cu râuri, lacuri și mări la suprafață. Acestea conțin metan și etan lichide, nu apă. La aproximativ −179 °C, gheața de apă ia locul rocii. Din nori plouă cu metan, care curge pe sol și se evaporă din nou, într-un ciclu asemănător ciclului apei de pe Pământ.

Titan are probabil și un ocean de apă lichidă sub scoarța sa de gheață. Măsurătorile gravitației făcute de nava spațială Cassini a NASA indică existența lui. Sonda Huygens a Agenției Spațiale Europene a coborât pe suprafața lui Titan în 2005, iar semnalele radio pe care le-a înregistrat sugerează că oceanul se află la 55–80 de kilometri sub suprafață.

Descoperire și explorare

Astronomul olandez Christiaan Huygens a descoperit Titan la 25 martie 1655. Următoarea misiune a NASA acolo, Dragonfly, este o aeronavă cu rotoare care va zbura dintr-un loc în altul deasupra suprafeței. În 2026, Dragonfly urmează să fie lansată nu mai devreme de iulie 2028, pentru o misiune planificată de 3,3 ani pe Titan.