110,000,000 kilometri!
Rigel este o stea supergigantă albastră din constelația Orion, Vânătorul. Are aproximativ 110 milioane de kilometri în diametru, adică de aproximativ 79 de ori lățimea Soarelui. Cifra aceasta este o estimare a lățimii suprafeței vizibile a stelei.
Stelele nu au o suprafață solidă, iar dimensiunea stelei Rigel se obține din două măsurători: cât de lată pare pe cer și la ce distanță se află. Interferometrele, care combină lumina de la mai multe telescoape, arată că steaua pare să aibă o lățime de aproximativ 2,6–2,75 miimi de secundă de arc. O secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. Misiunea spațială Hipparcos a măsurat distanța ca fiind de aproximativ 860 de ani-lumină, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an.
Un studiu din 2012 a combinat aceste date și a stabilit raza lui Rigel la 78,9 ori raza Soarelui, plus sau minus 7,4. Aceasta înseamnă că steaua are aproximativ 110 milioane de kilometri în diametru. Un studiu din 2018, care a folosit interferometrul Navy Precision Optical Interferometer, a găsit o rază de 74 de ori raza Soarelui, adică un diametru de aproximativ 103 milioane de kilometri.
Distanța este sursa mai mare de incertitudine, deoarece are o marjă de eroare de aproximativ 9%. În 2022, o echipă a estimat distanța printr-o altă metodă, combinând măsurători ale gazului luminos de hidrogen din jurul stelei cu modele computerizate. Rezultatul lor a concordat cu cel al misiunii Hipparcos.
Suprafața lui Rigel este de aproximativ două ori mai fierbinte decât cea a Soarelui. Steaua emite de aproximativ 120.000 de ori mai multă energie decât Soarele. Are o masă de aproximativ 21–23 de ori masa Soarelui.
Stelele ca Rigel își încheie viața sub forma unor supernove de tip II, explozii ale stelelor masive atunci când nucleele lor se prăbușesc. Un studiu din 2020 a enumerat 31 de stele aflate pe o rază de aproximativ 3.300 de ani-lumină, ale căror nuclee se așteaptă să se prăbușească, iar Rigel este a zecea cea mai apropiată dintre ele.
Strălucirea lui Rigel și mișcarea suprafeței sale se schimbă ușor, deoarece steaua pulsează în multe ritmuri simultan. Douăzeci și opt de zile de observații cu satelitul MOST, împreună cu peste șase ani de măsurători de la sol, au pus în evidență 19 pulsații distincte. Ele se repetă la intervale de aproximativ 1,2 până la 75 de zile. Stelele care variază în acest fel se numesc variabile de tip Alpha Cygni, după Deneb, al cărei alt nume este Alpha Cygni.
Rigel are și o stea însoțitoare, Rigel B, care apare pe cer la aproximativ 9,5 secunde de arc de Rigel. Rigel B este ea însăși o pereche de stele, prea apropiate una de alta pentru a fi văzute separat.