How big is Nebuloasa Peștera?

Nebuloasa Peștera este un nor slab de gaz strălucitor în care se formează stele noi, aflat la aproximativ 2.400 până la 3.000 de ani-lumină de Pământ, în constelația Cefeu. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. NASA atribuie nebuloasei o întindere de aproximativ 40 de ani-lumină, adică 380.000 de miliarde de kilometri. Numele provine de la o deschidere întunecată încadrată de un arc luminos de gaz, care seamănă cu gura unei peșteri.

Dimensiune

Nebuloasa Peștera este o nebuloasă cu emisie, un nor de gaz care emite propria lumină. Arcul luminos de la gura peșterii este o regiune H II, în care hidrogenul strălucește pentru că lumina stelelor a smuls electroni din atomii săi. Nebuloasa este slabă și întinsă, așa că marginile ei sunt greu de trasat.

Dimensiunea ei depinde și de distanța până la ea, care este incertă. NASA o plasează la aproximativ 3.000 de ani-lumină, în timp ce studiile regiunii înconjurătoare de formare a stelelor folosesc aproximativ 2.400–2.600 de ani-lumină. Un catalog din 1959 înregistrează nebuloasa cu o lățime pe cer de 60 de minute de arc, adică 1 grad, unde un minut de arc este 1/60 dintr-un grad. La 2.400 de ani-lumină, aceasta înseamnă aproximativ 42 de ani-lumină, iar la 3.000 de ani-lumină, aproximativ 52.

Comparații de dimensiune

Nebuloasa Peștera este de aproximativ 1,7 ori mai lată decât Nebuloasa Orion, care se întinde pe aproximativ 24 de ani-lumină.
Are o lungime de mai mult de nouă ori cât distanța de la Soare la Proxima Centauri, cea mai apropiată stea.
Aproximativ 10 copii ale celui mai înalt dintre Stâlpii Creației, fiecare cu o lungime de aproximativ 4 ani-lumină, puse cap la cap, ar acoperi lățimea nebuloasei.
Pe cer, nebuloasa este de aproximativ două ori mai lată decât Luna plină.
Dacă Nebuloasa Peștera ar fi micșorată până la lungimea unui maraton, de 42,195 kilometri, orbita lui Neptun ar avea aproximativ 1 metru în diametru. Proxima Centauri ar fi la aproximativ 4,5 kilometri de Soare.

Stele create de lumina stelară

Nebuloasa Peștera face parte dintr-un nor mai mare de gaz rece și praf, numit Cepheus B. Arcul luminos marchează marginea acelui nor, acolo unde acesta este îndreptat spre un grup de stele tinere și fierbinți. Una dintre ele, o stea masivă numită HD 217086, luminează arcul din afara norului.

Se crede că radiația acestei stele face să apară și stele noi. Ea împinge în nor o undă de presiune care comprimă gazul în stele, în timp ce evaporă straturile exterioare ale norului.

Observațiile făcute cu Observatorul de raze X Chandra și cu Telescopul Spațial Spitzer ale NASA susțin această idee. Stelele din interiorul norului Cepheus B au aproximativ 1 milion de ani, iar 70–80% dintre ele mai au discuri de gaz și praf în care s-ar putea forma planete. Mai departe, stelele au 2–3 milioane de ani, iar și mai departe, 3–5 milioane de ani; aceste stele mai vechi au mai puține discuri. Acesta este tiparul la care se așteaptă astronomii dacă o undă de naștere a stelelor se deplasează spre interiorul norului.

O țintă dificilă

Nebuloasa Peștera strălucește la o magnitudine de aproximativ 8, pe o scară a strălucirii în care numerele mai mici corespund unor obiecte mai strălucitoare. Lumina ei este difuză și are contrast slab, ceea ce o face unul dintre cele mai greu de găsit obiecte din catalogul Caldwell, în care are numărul 9. Prima ei înregistrare cunoscută datează din 1959, când astronomul Stewart Sharpless a identificat-o pe fotografii obținute în cadrul unor sondaje ale cerului și a inclus-o cu numărul 155 în al doilea catalog al său de regiuni H II, dându-i numele Sh2-155.

În 1995, Telescopul Spațial Hubble a fotografiat o mică parte a nebuloasei, lângă gura peșterii. Astronomii căutau discuri în care se formează planete în jurul stelelor ei tinere, asemenea discurilor pe care Hubble le găsise în Nebuloasa Orion.