How big is Stâlpii Creației?

Stâlpii Creației sunt trei coloane impunătoare de gaz rece și praf din Nebuloasa Vulturului, un nor în care se formează stele noi, aflat la aproximativ 6.500 de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Dimensiunea indicată pentru stâlpi este lungimea celui mai înalt dintre ei, de aproximativ 4 ani-lumină, adică aproximativ 38 de mii de miliarde de kilometri, de sus până jos.

Dimensiune

Cel mai înalt stâlp este cel din stânga în fotografiile celebre făcute de Telescopul Spațial Hubble. Astronomii de la Observatorul European Austral (ESO) estimează că acesta are aproximativ 4 ani-lumină lungime, socotindu-l un singur obiect, de sus până jos. Asta înseamnă aproximativ de două ori înălțimea stâlpului din dreapta. NASA, descriind o imagine Hubble mai cuprinzătoare, care include baza slab luminoasă a coloanelor, indică aproximativ 5 ani-lumină.

Aceste lungimi sunt estimări. Stâlpii se ridică dintr-un nor mai mare de gaz și praf, iar bazele lor sunt slab luminoase și greu de urmărit. Lungimile lor depind și de distanța până la ei, pe care NASA și Agenția Spațială Europeană o dau ca fiind de 6.500 de ani-lumină, iar ESO ca fiind de aproximativ 7.000.

De asemenea, stâlpii nu sunt toți orientați în aceeași direcție. Observațiile făcute cu Very Large Telescope al ESO din Chile au arătat că vârful stâlpului din stânga este orientat spre Pământ. Ele au arătat și că acest stâlp se află în spatele roiului de stele strălucitoare care îl luminează, spre deosebire de ceilalți.

Comparații de dimensiune

Cel mai înalt stâlp are o lungime de aproximativ 1,2 parseci. Un parsec este o unitate de distanță egală cu aproximativ 3,26 ani-lumină.
Este aproape la fel de lung ca distanța de la Soare la Proxima Centauri, de aproximativ 4,2 ani-lumină.
Dacă cel mai înalt stâlp ar fi micșorat până la înălțimea Muntelui Everest, de 8.849 de metri, orbita lui Neptun ar fi un cerc cu un diametru de aproximativ 2,1 metri. Orbita Pământului ar avea aproximativ 7 centimetri în diametru, iar Soarele ar fi un punct cu diametrul de o treime de milimetru.
Împreună, stâlpii conțin de aproximativ 200 de ori mai mult material decât Soarele.

Cum s-au format stâlpii

Coloane ca acestea se formează în norii uriași de gaz și praf în care se nasc stelele. Stelele nou-formate, foarte fierbinți, emit lumină ultravioletă intensă și vânturi rapide de particule care îndepărtează gazul mai rar din jurul lor. În Nebuloasa Vulturului, aceste stele fac parte dintr-un roi numit NGC 6611, situat deasupra stâlpilor.

Zonele mai dense de gaz și praf rezistă mai mult acestei eroziuni. Fiecare face umbră materialului din spatele său, lăsând în urmă o coloană lungă și întunecată, îndreptată în direcția opusă stelelor strălucitoare. Stele noi se formează chiar în interiorul stâlpilor. Imaginile realizate de Telescopul Spațial James Webb arată stele tinere despre care se estimează că au doar câteva sute de mii de ani.

Stâlpii distrugerii

Aceeași lumină stelară care modelează stâlpii îi și distruge. În imaginile Hubble, o ceață albăstruie le înconjoară marginile. Este gaz care a fost încălzit de stelele apropiate și care se evaporă în spațiu.

Măsurătorile ESO arată că stâlpii pierd o masă de aproximativ 70 de ori cât a Soarelui la fiecare milion de ani. În acest ritm, materialul pe care îl conțin acum ar dura doar încă aproximativ trei milioane de ani. Hubble a fotografiat stâlpii pentru prima dată în 1995 și din nou în 2014, iar Webb i-a fotografiat în 2022.