1.4 terametri!
VV Cephei A este o supergigantă roșie, o stea uriașă și rece, și cea mai mare dintre cele două stele ale perechii eclipsante VV Cephei din constelația Cefeu. La fiecare 20,3 ani trece prin fața companioanei sale mici și fierbinți și o ascunde mai mult de un an. Dimensiunea ei este incertă: un studiu din 2018 a folosit o rază de aproximativ 1.000 de ori mai mare decât a Soarelui, ceea ce face ca steaua să aibă aproximativ 1,4 miliarde de kilometri în diametru. Studii mai vechi ale eclipselor ei au găsit-o și mai mare.
VV Cephei A își eclipsează companioana, așa că dimensiunea ei poate fi stabilită din orbita celor două stele. Cheia este cât timp rămâne ascunsă companioana. Studiile publicate în 1971 și 1977 au dat raze de 1.200 și 1.600 de ori mai mari decât a Soarelui, iar un studiu din 1980 a stabilit o limită superioară de 1.900 de ori. Aceste valori ar face ca steaua să aibă 1,7–2,2 miliarde de kilometri în diametru, iar cel mult 2,6 miliarde.
Rezultatele depind de înclinarea orbitei, care nu este cunoscută exact, și de felul în care este definită marginea stelei. În 2018, o echipă care a studiat cea mai recentă eclipsă a folosit o rază mai mică, de aproximativ 1.000 de ori mai mare decât a Soarelui. O estimare din 2019, bazată pe distanța până la stea, a dat doar aproximativ 390 de ori raza Soarelui. Distanțele măsurate pentru stele ca aceasta nu sunt însă fiabile, deoarece mișcarea lor orbitală și dimensiunea mare perturbă măsurătoarea.
VV Cephei A este și o stea variabilă. Ca alte supergigante roșii, își schimbă strălucirea de la sine, cu o perioadă principală de aproximativ 150 de zile.
În 2018, VV Cephei era cea mai strălucitoare pereche eclipsantă cunoscută de pe cer care include o supergigantă roșie ca ea. Companioana ei este o stea fierbinte de tipul numit de astronomi B timpuriu, cu o rază mult mai mică decât a supergigantei. Un studiu publicat în 1977 a constatat că fiecare stea are o masă de aproximativ 20 de ori mai mare decât a Soarelui. Cele două urmează o orbită alungită, ovală, iar distanța medie dintre ele este de aproximativ cinci ori raza supergigantei.
Cea mai recentă eclipsă totală a început în octombrie 2017 și a durat aproximativ un an și jumătate. Următoarea este așteptată în jurul anului 2038. Deoarece companioana strălucește prin straturile exterioare ale supergigantei în timp ce trece în spatele lor, eclipsele le oferă astronomilor ocazia de a studia atmosfera și vântul unei supergigante roșii.
Supergiganta aruncă gaz într-un vânt lent, de aproximativ 20 de kilometri pe secundă, și își pierde o masă cât a Soarelui la fiecare 670.000 de ani. O parte din acest gaz cade pe companioană, unde strălucește intens în lumina roșie a hidrogenului. În noiembrie 1997, Telescopul Spațial Hubble a făcut primele observații în ultraviolet ale uneia dintre eclipsele totale ale sistemului și a urmărit sistemul până în 2003.