How big is Antares?

Antares este o supergigantă roșie, o stea uriașă și relativ rece, aflată în ultimele etape ale vieții. Strălucește în roșu în inima constelației Scorpionul. Antares are aproximativ 970 de milioane de kilometri în diametru, de circa 700 de ori lățimea Soarelui. Aceasta este lățimea suprafeței ei vizibile și ar putea fi eronată cu până la o cincime, deoarece distanța până la stea este incertă.

Dimensiune

Lățimea unei stele se deduce din două măsurători: cât de lată pare pe cer și cât de departe se află. Lățimea aparentă a lui Antares a fost măsurată cu Interferometrul Very Large Telescope din Chile. Acesta combină lumina mai multor telescoape pentru a vedea detalii mai fine decât poate vedea oricare dintre ele singur. O echipă condusă de Keiichi Ohnaka a măsurat puțin peste 37 de miimi de secundă de arc, unde o secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad.

Distanța provine din paralaxa stelei, mica deplasare a poziției ei pe măsură ce Pământul se mișcă în jurul Soarelui. Paralaxa plasează Antares la aproximativ 550 de ani-lumină, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an. Pornind de la aceste două măsurători, echipa lui Ohnaka a constatat în 2013 că Antares este de 680 de ori mai lată decât Soarele, adică aproximativ 950 de milioane de kilometri. În 2017, Observatorul European Austral, care operează interferometrul, a indicat aproximativ 700 de ori.

Paralaxa este mică și greu de măsurat, așa că distanța ar putea fi oricare între aproximativ 470 și 670 de ani-lumină. În acest interval, aceeași lățime aparentă înseamnă o stea cu un diametru între aproximativ 820 de milioane și 1,15 miliarde de kilometri. Strălucirea stelei se schimbă lent și neregulat, dar două măsurători ale lățimii ei, făcute la un an distanță, în 2009 și 2010, s-au potrivit în limita a 0,2%.

Comparații de dimensiune

Antares este de aproximativ 700 de ori mai lată decât Soarele, care are aproximativ 1,39 milioane de kilometri în diametru.
Dacă Antares ar lua locul Soarelui, suprafața ei ar ajunge dincolo de orbita lui Marte, la aproximativ 60% din drumul spre orbita lui Jupiter.
Ca volum, în interiorul ei ar încăpea mai mult de 300 de milioane de sori.
Betelgeuse, care este una dintre următoarele stele mai mari din explorator, are aproximativ 760 de ori lățimea Soarelui, ceea ce înseamnă că este cu aproximativ o zecime mai lată decât Antares.
Dacă Soarele ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, Antares ar fi o minge de aproximativ 170 de metri în diametru, de aproximativ o dată și jumătate lungimea unui teren de fotbal american.

O stea aproape de sfârșitul vieții

Supergigantele roșii se formează din stele născute cu o masă de 9–40 de ori masa Soarelui. Antares a început probabil viața cu o masă de aproximativ 15 ori masa Soarelui și de atunci a pierdut material echivalent cu aproximativ trei mase solare, rămânând cu aproximativ 12. Studiul lui Ohnaka din 2013 i-a estimat vârsta la 11–15 milioane de ani. Este de așteptat ca Antares să își încheie viața ca supernovă, explozia unei stele masive.

Antares are o stea companioană, mult mai fierbinte, care apare pe cer la aproximativ 2,7 secunde de arc distanță. Cele două stele se rotesc una în jurul alteia o dată la circa 2.700 de ani. Companioana le permite astronomilor să măsoare destul de precis ritmul în care Antares pierde masă.

O atmosferă turbulentă

În 2017, echipa lui Ohnaka a folosit interferometrul pentru a realiza prima hartă a mișcării gazului în atmosfera unei stele, alta decât Soarele. Harta a arătat aglomerări uriașe de gaz care urcă și coboară cu până la aproximativ 20 de kilometri pe secundă, într-o atmosferă care se întinde până la aproximativ 1,7 ori raza stelei. Echipa a concluzionat că convecția, ridicarea gazului fierbinte și scufundarea celui mai rece, nu poate explica singură aceste mișcări.

Suprafața vizibilă este și ea agitată. În 2025, astronomii au realizat primele imagini ale suprafeței prin spectropolarimetrie, o tehnică ce măsoară direcția în care vibrează undele luminii stelei la fiecare lungime de undă. Imaginile arată celule de convecție care durează câteva luni. Cele mai mari acoperă aproximativ 30% din raza stelei, aproape cât distanța de la Pământ la Soare.