950 zettametri!
Superroiul Fecioarei, numit și Superroiul Local, este o aglomerare vastă și aplatizată de grupuri și roiuri de galaxii, centrată pe Roiul Fecioarei. Grupul Local, din care face parte Calea Lactee, se află lângă una dintre marginile sale. Superroiul are aproximativ 100 de milioane de ani-lumină în diametru. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri.
Un superroi nu are o limită clară, iar chiar și termenul „superroi” nu are o definiție precisă, așa că orice dimensiune dată unuia este aproximativă. NASA atribuie Superroiului Local un diametru de aproximativ 100 de milioane de ani-lumină. Agenția estimează masa superroiului la aproximativ 1015 ori masa Soarelui, adică un 1 urmat de 15 zerouri.
Această lățime se potrivește cu structura superroiului. Roiul Fecioarei din centrul său se află la aproximativ 54 de milioane de ani-lumină de Pământ, iar Grupul Local se află lângă o margine. Un superroi centrat pe Roiul Fecioarei, care ajunge până la Grupul Local, are deci o lățime de aproximativ două ori cât această distanță.
Superroiul este și plat. În 1982, astronomul R. Brent Tully a constatat că aproximativ 60% dintre galaxiile sale strălucitoare se află într-un disc subțire, iar restul într-un număr mic de nori din afara discului. Discul este de aproximativ șase ori mai lung decât gros, iar în cea mai mare parte a spațiului de deasupra și de dedesubtul lui nu se găsesc aproape deloc galaxii strălucitoare.
De când William și John Herschel au alcătuit primele cataloage mari de nebuloase, astronomii știu că obiecte slabe și difuze se aglomerează într-o bandă lată a cerului nordic, în jurul constelației Fecioara. Multe dintre aceste obiecte s-au dovedit a fi galaxii. În anii 1950, astronomul de Vaucouleurs a susținut că banda era o structură reală din spațiu, nu o aliniere întâmplătoare. A numit-o la început „Supergalaxie”, iar mai târziu a redenumit-o Superroiul Local.
Astronomii au dezbătut decenii la rând dacă structura era reală. Sondajele vitezelor cu care se îndepărtează de Pământ mii de galaxii apropiate au lămurit chestiunea la începutul anilor 1980. Vitezele dezvăluie distanța aproximativă a fiecărei galaxii și au arătat că galaxiile se află într-adevăr într-o structură aplatizată.
În 2014, Tully și trei colegi au cartografiat modul în care se mișcă galaxiile, după ce au scăzut expansiunea universului. Ei au definit un superroi drept regiunea în interiorul căreia galaxiile curg spre același loc. Conform acestei definiții, superroiul în care se află Calea Lactee este Superroiul Laniakea, al cărui nume înseamnă „cer imens” în limba hawaiiană. Laniakea include Superroiul Local, așa cum a fost definit mai devreme, iar galaxiile din Laniakea curg spre o regiune aflată lângă roiurile Norma și Centaurus, numită Marele Atractor.