How big is Nebuloasa Cap de Cal?

Nebuloasa Cap de Cal este un nor întunecat de gaz rece și praf din constelația Orion, cu o formă aproximativ de cap de cal. Are o lungime de aproximativ 2,6 ani-lumină, adică aproximativ 25 de mii de miliarde de kilometri, și se află la aproximativ 1.300 de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri.

Dimensiune

Nebuloasa Cap de Cal este un stâlp de gaz dens și praf care iese în afară dintr-un nor întunecat mult mai mare, la marginea unei regiuni de hidrogen gazos luminos. Pare întunecată pentru că blochează lumina acelui gaz luminos aflat în spatele ei. Un studiu din 2009 despre formarea stelelor în nebuloasă indică pentru lungimea ei aproximativ 0,8 parseci, unde un parsec este aproximativ 3,26 ani-lumină. Asta înseamnă aproximativ 2,6 ani-lumină.

Alte studii au măsurat părți ale nebuloasei. Gâtul îngust care unește capul de norul mai mare are o lățime de aproximativ 0,15–0,30 parseci, adică de la aproximativ o jumătate de an-lumină la un an-lumină. Ca orice nor, nebuloasa Cap de Cal nu are o margine bine definită, așa că aceste dimensiuni sunt aproximative.

Distanța până la nebuloasă se stabilește pe baza stelei care o luminează, Sigma Orionis, a cărei distanță a fost măsurată la aproximativ 388 de parseci, adică aproximativ 1.260 de ani-lumină. Agenția Spațială Europeană indică pentru nebuloasa Cap de Cal o distanță de aproximativ 1.300 de ani-lumină.

Comparații de dimensiune

Nebuloasa Cap de Cal are o lungime de aproximativ patru cincimi dintr-un parsec.
Lungimea ei este de aproximativ trei cincimi din distanța de la Soare la Proxima Centauri, care este de aproximativ 4,2 ani-lumină.
Așa cum se vede pe cer, Sigma Orionis se află la aproximativ 4 parseci (13 ani-lumină) de nebuloasa Cap de Cal, adică de aproximativ cinci ori lungimea nebuloasei.
Dacă Soarele ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, nebuloasa Cap de Cal ar avea aproximativ 4.300 de kilometri lungime, puțin mai mult decât diametrul Lunii.

Un stâlp erodat treptat

Sigma Orionis este un sistem tânăr de cinci stele. Lumina sa scoate în evidență șuvițele de gaz de-a lungul marginii de sus a nebuloasei Cap de Cal, iar radiația sa erodează încet norul. Norii de gaz care înconjurau cândva nebuloasa au fost deja îndepărtați. Vârful stâlpului este ceva mai dens decât împrejurimile și face umbră materialului din spatele său, iar așa a apărut forma de stâlp.

Astronomii numesc stâlpii de acest fel „trompe de elefant”, iar aceștia sunt frecvenți la marginile norilor de gaz luminos. Nu durează mult. Se așteaptă ca nebuloasa Cap de Cal să reziste încă aproximativ cinci milioane de ani înainte să se destrame. În 2024, Telescopul Spațial James Webb a realizat cele mai clare imagini în infraroșu ale nebuloasei de până atunci, care arată o structură fină de-a lungul marginii ei luminate.

O țintă celebră

Forma nebuloasei Cap de Cal a fost observată prima dată pe o placă fotografică, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Se află aproape de Alnitak, puțin spre sud. Alnitak este cea mai estică dintre cele trei stele din Centura lui Orion. Astronomii amatori folosesc nebuloasa drept test de măiestrie, pentru că este unul dintre obiectele mai greu de văzut printr-un telescop de amator. În 2000, mai mult de 5.000 de persoane au votat online pentru a o alege ca țintă a Telescopului Spațial Hubble.