How big is Nebuloasa Helix?

Nebuloasa Helix este o nebuloasă planetară, adică gazul luminos din jurul unei stele pe moarte. Se află la aproximativ 650 de ani-lumină de Pământ, în constelația Vărsătorul. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Inelul cel mai exterior și slab al nebuloasei are aproximativ 5,3 ani-lumină în diametru, adică aproximativ 50.000 de miliarde de kilometri. Inelul luminos care apare în majoritatea fotografiilor are mai puțin de jumătate din această lățime.

Dimensiune

O nebuloasă nu are un contur clar, așa că dimensiunea ei depinde de partea care este măsurată. Un studiu din 2004 a combinat imagini de la Telescopul Spațial Hubble cu imagini cu câmp larg de la un telescop de la sol. Studiul a constatat că inelul principal luminos este de fapt format din două părți: un disc interior și, în jurul lui, un inel exterior înclinat aproape perpendicular pe disc. Inelul cel mai exterior, mult mai slab, le înconjoară pe amândouă și este turtit pe partea în care întâlnește gazul rar dintre stele.

Aceste părți se măsoară după cât de late par pe cer, iar dimensiunea lor reală depinde apoi de distanță. Nava spațială Gaia a măsurat poziția stelei centrale a nebuloasei cu o precizie suficientă pentru a plasa steaua la aproximativ 199 de parseci, un parsec fiind aproximativ 3,26 ani-lumină. Asta înseamnă aproximativ 650 de ani-lumină. La această distanță, discul interior are aproximativ 1,6 ani-lumină în diametru, inelul exterior aproximativ 2,3 ani-lumină, iar inelul cel mai exterior aproximativ 5,3 ani-lumină.

Studiul din 2004 a folosit o distanță mai veche, de 213 parseci, care dădea inelului cel mai exterior aproximativ 5,7 ani-lumină în diametru. Imaginile în infraroșu de la Wide-field Infrared Survey Explorer arată un halou și mai slab în jurul întregii nebuloase, de aproximativ 7,5 ani-lumină în diametru la distanța măsurată de Gaia.

Comparații de dimensiune

Inelul cel mai exterior este de aproximativ 1,25 ori mai mare decât distanța de la Soare la Proxima Centauri, de aproximativ 4,2 ani-lumină. Această distanță este următorul obiect mai mic din explorator.
Inelul este de aproximativ 340.000 de ori mai mare decât valoarea medie a distanței de la Pământ la Soare.
Dacă Soarele ar fi micșorat până la dimensiunea unei mingi de baschet, Nebuloasa Helix ar avea aproximativ 8.700 de kilometri în diametru, aproximativ două treimi din lățimea Pământului.
Văzut de pe Pământ, inelul luminos este atât de aproape și atât de mare, încât pare să aibă aproape jumătate din lățimea Lunii pline.

Cum s-a format nebuloasa

O nebuloasă planetară se formează atunci când o stea de masă medie se apropie de sfârșitul vieții și își elimină în spațiu straturile exterioare de gaz. Gazul strălucește deoarece este luminat de energia stelei pe moarte din centru. În ciuda numelui, nebuloasele planetare nu au nicio legătură cu planetele. Multe arată ca niște discuri rotunde în telescoapele mici, la fel ca planetele, și de aici le vine numele.

Studiul din 2004 a măsurat cât de repede se extind părțile nebuloasei Helix și a calculat înapoi în timp momentul în care s-au format. A estimat că discul interior are aproximativ 6.600 de ani, iar inelul exterior aproximativ 12.000 de ani. Astronomul german Karl Ludwig Harding a descoperit nebuloasa în 1823.

Noduri cometare

Aproximativ 3.500 de noduri de gaz în formă de cometă sunt răspândite prin nebuloasă, cel mai dens de-a lungul părții interioare a inelului luminos. Astronomii le numesc noduri cometare, deoarece fiecare are un cap strălucitor și o coadă lungă și slabă, ca o cometă. Fiecare coadă se întinde pe aproximativ 160 de miliarde de kilometri, adică de aproximativ o mie de ori distanța de la Pământ la Soare.

Imaginile Hubble sugerează că nodurile se formează acolo unde gazul fierbinte care curge dinspre steaua pe moarte se ciocnește de gazul mai rece, aruncat de stea cu aproximativ 10.000 de ani mai devreme. Se preconizează că nodurile se vor estompa treptat în spațiul dintre stele.