100,000,000 kilometri!
Gacrux este o stea gigantă roșie din constelația Crucea Sudului. Are aproximativ 100 de milioane de kilometri în diametru, adică de aproximativ 74 de ori lățimea Soarelui. Aceasta este lățimea suprafeței sale vizibile și, ca dimensiunea oricărei stele, este o estimare.
Stelele nu au o suprafață solidă, așa că dimensiunea unei stele se calculează pornind de la cât de lată pare pe cer și de la distanța la care se află. Gacrux pare să aibă o lățime de aproximativ 25 de miimi de secundă de arc, iar o secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. Această lățime este aproximativ grosimea unui fir de păr uman văzut de la 800 de metri distanță. Steaua se află la aproximativ 89 de ani-lumină de Pământ, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an.
Un studiu din 2024 despre giganții roșii prezintă această lățime și această distanță, împreună cu o rază de 73,9 ori raza Soarelui, ceea ce înseamnă că Gacrux are aproximativ 103 milioane de kilometri în diametru. O măsurătoare anterioară a lățimii sale aparente, 24,7 miimi de secundă de arc, dă aproximativ 100 de milioane de kilometri. Temperatura suprafeței sale este de doar aproximativ două treimi din cea a Soarelui. Strălucirea sa se schimbă, de asemenea, lent, iar un studiu din 2026 al datelor de la satelitul TESS a clasificat-o drept stea variabilă cu perioadă lungă.
Gigantele roșii precum Gacrux elimină gaz de la suprafață într-un flux numit vânt stelar. Folosind Telescopul Spațial Hubble, un studiu din 2024 a estimat că Gacrux pierde în fiecare an aproximativ jumătate de miliardime din masa Soarelui. În acest ritm, steaua ar avea nevoie de aproximativ 6.000 de ani pentru a pierde o masă cât cea a Pământului.
Hubble a detectat, de asemenea, lumină ultravioletă din vânt până la o distanță de aproximativ 190 de ori raza stelei față de centrul ei. Aceasta este de aproximativ 66 de ori distanța de la Pământ la Soare. Spectrul ultraviolet al lui Gacrux, adică lumina sa descompusă după lungimea de undă, arată clar semnele vântului. Astronomii îl folosesc drept reper pentru lumina mai încâlcită a supergigantei Betelgeuse.