450 exametri!
NGC 3310 este o galaxie spirală din constelația Ursa Mare, aflată între aproximativ 40 și 60 de milioane de ani-lumină de Pământ. Discul ei luminos are între aproximativ 40.000 și 50.000 de ani-lumină în diametru. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. NGC 3310 este o galaxie starburst, adică una care formează stele noi mult mai repede decât majoritatea galaxiilor.
O galaxie nu are o margine netă, așa că lățimea ei depinde de cât de slabă este strălucirea luată în calcul. Un catalog standard de galaxii strălucitoare măsoară discul galaxiei NGC 3310 la 3,1 minute de arc pe cer. Un minut de arc este o șaizecime de grad.
Pentru a transforma acest unghi într-o lățime este nevoie de distanță, iar distanța până la NGC 3310 nu este cunoscută cu precizie. Distanțele publicate variază de la aproximativ 43 de milioane până la 59 de milioane de ani-lumină. La aceste distanțe, 3,1 minute de arc înseamnă între aproximativ 39.000 și 53.000 de ani-lumină. NASA indică o valoare rotundă de aproximativ 50.000 de ani-lumină.
Dincolo de disc se află fluxuri slabe de stele, resturi ale unei coliziuni. Cele mai îndepărtate dintre ele se află la aproximativ 50.000 de ani-lumină de centru.
Majoritatea galaxiilor formează stele noi lent, dar o galaxie starburst le formează într-un ritm foarte ridicat. NGC 3310 transformă gazul în stele noi într-un ritm de aproximativ 8,5 ori masa Soarelui pe an. Calea Lactee, de aproximativ două ori mai lată decât NGC 3310, formează în jur de două ori masa Soarelui pe an.
Imaginile de la Telescopul Spațial Hubble arată câteva sute de roiuri de stele de-a lungul brațelor spiralate. Fiecare a format până la aproximativ un milion de stele în mai puțin de 100.000 de ani. Roiurile au vârste cuprinse între aproximativ un milion de ani și mai mult de 100 de milioane de ani. Acest lucru sugerează că explozia de formare a stelelor a început acum mai mult de 100 de milioane de ani și a continuat de atunci.
NGC 3310 poartă urmele unei coliziuni recente. Un arc slab de stele din partea sa vestică, numit „arcul”, se curbează la aproximativ 20.000 de ani-lumină de centru. Un lanț de noduri luminoase de stele tinere, numit „săgeata”, se întinde de la aproximativ 13.000 la 29.000 de ani-lumină de centru. Două cozi lungi de hidrogen gazos se întind dinspre galaxie, una spre nord-vest și una spre sud.
Un studiu din 2001 asupra hidrogenului gazos a concluzionat că aceste trăsături indică o fuziune recentă a două galaxii bogate în gaz. Un studiu din 2006 asupra fluxurilor slabe de stele a găsit semne că mai multe galaxii mici au fost înghițite. NASA descrie drept cauză probabilă a exploziei de formare a stelelor o coliziune cu o galaxie mai mică, în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani.