How big is Nebuloasa Clipitoare?

Nebuloasa Clipitoare, cunoscută și ca NGC 6826, este un înveliș strălucitor de gaz aruncat de o stea pe moarte, în constelația Lebăda. Învelișul ei exterior luminos are aproximativ 5-6 mii de miliarde de kilometri în diametru, puțin mai mult decât jumătate de an-lumină, iar un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an. Nebuloasa își datorează numele felului în care pare că dispare și reapare într-un telescop mic.

Dimensiune

NGC 6826 este o nebuloasă planetară: straturile exterioare ale unei stele asemănătoare Soarelui, aruncate spre sfârșitul vieții ei și strălucind în jurul miezului mic și fierbinte rămas în urmă. Astronomii din secolul al XVIII-lea au numit acești nori nebuloase planetare, pentru că în telescoapele mici păreau rotunzi, ca niște planete îndepărtate, de exemplu Uranus.

Imaginile realizate de Telescopul Spațial Hubble arată o margine interioară luminoasă de aproximativ 19 pe 10 secunde de arc, în interiorul unui înveliș exterior de aproximativ 31 pe 27 de secunde de arc. O secundă de arc este 1/3.600 dintr-un grad. Un halou de gaz mult mai slab se întinde la aproximativ 130 de secunde de arc de stea.

Pentru a transforma aceste unghiuri în lungimi este nevoie de distanța până la nebuloasă. Măsurătorile telescopului spațial Gaia, analizate în 2021, o plasează la aproximativ 4.200 de ani-lumină, plus sau minus aproximativ 5%. La această distanță, învelișul exterior are aproximativ 5,9 pe 5,1 mii de miliarde de kilometri. Alte estimări ale distanței variază de la aproximativ 2.200 până la 6.800 de ani-lumină, așa că și dimensiunile bazate pe ele diferă.

Comparații de dimensiune

Învelișul exterior este de aproximativ 37.000 de ori distanța medie de la Pământ la Soare.
Aproximativ 600 de copii ale orbitei lui Neptun în jurul Soarelui ar încăpea una lângă alta pe lățimea nebuloasei.
Nebuloasa este de aproximativ trei ori cât distanța de la Proxima Centauri la Alpha Centauri A, următorul obiect mai mic din explorator.
NGC 2392, o altă nebuloasă planetară care pare să clipească, este de aproximativ două ori mai lată.
Dacă nebuloasa ar fi micșorată până la lățimea unei mingi de baschet, întreaga orbită a Pământului în jurul Soarelui ar avea aproximativ 13 micrometri în diametru, adică aproximativ o șeptime din grosimea unui fir de păr uman. Un micrometru este o miime de milimetru.

De ce pare că clipește

Privind direct spre NGC 6826 printr-un telescop mic, majoritatea observatorilor văd doar steaua sa centrală luminoasă. Privirea îndreptată puțin într-o parte face vizibilă nebuloasa mai slabă, iar revenirea privirii la stea face ca nebuloasa să se estompeze din nou. Acest efect i-a adus numele de Planetara Clipitoare. Nebuloasa în sine nu se schimbă: clipirea este o iluzie a modului de observare.

William Herschel a descoperit nebuloasa în 1793. Nebuloasa se vede cel mai bine din emisfera nordică, în nopțile de vară.

Noduri roșii de o parte și de alta

Imaginile Hubble arată două pete roșii pe laturile opuse ale nebuloasei. Astronomii le numesc FLIER, de la denumirea englezească fast low-ionization emission regions, adică regiuni de emisie rapide, cu ionizare joasă. Acestea sunt structuri tinere, bogate în azot, în care atomii încărcați electric se îndepărtează mai repede decât viteza sunetului. Hubble le-a fotografiat în ianuarie 1996, ca să ajute astronomii să afle cum se formează.