180 exametri!
Micul Nor al lui Magellan este o galaxie pitică, una dintre galaxiile care orbitează în jurul Căii Lactee, aflată la aproximativ 200.000 de ani-lumină de Pământ. Un an-lumină este distanța pe care o parcurge lumina într-un an, aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri. Măsurată până la o luminozitate slabă standard, galaxia are aproximativ 19.000 de ani-lumină în lungime. Poate fi văzută cu ochiul liber din emisfera sudică.
Strălucirea unei galaxii scade treptat spre margini. Pentru a compara galaxiile în mod corect, astronomii măsoară adesea fiecare galaxie până la aceeași luminozitate foarte slabă. Lățimea măsurată în acest fel se numește D25.
Două mari cataloage de galaxii, din 1991 și din 2003, dau amândouă Micului Nor al lui Magellan un D25 de 316 minute de arc, adică aproximativ 5,3 grade pe cer. Un minut de arc este o șaizecime de grad. În cealaltă direcție, galaxia este mai îngustă: 186–234 de minute de arc.
Pentru a transforma un unghi de pe cer într-o dimensiune reală, este nevoie de distanță. Un studiu din 2020 a folosit binare cu eclipse, perechi de stele care trec una prin fața celeilalte în timp ce se rotesc pe orbită.
Studiul a stabilit că centrul galaxiei se află la 62.440 de parseci, un parsec fiind de aproximativ 3,26 ani-lumină. Aceasta înseamnă aproximativ 204.000 de ani-lumină. La această distanță, galaxia are aproximativ 5.700 de parseci (19.000 de ani-lumină) în lungime și 11.000–14.000 de ani-lumină în lățime.
Galaxia are și adâncime: se întinde mult spre Pământ și departe de Pământ. În același studiu, cea mai apropiată și cea mai îndepărtată dintre stelele măsurate difereau ca distanță cu aproximativ 10.000 de parseci (33.000 de ani-lumină). Văzută de pe Pământ, galaxia este alungită și puternic înclinată.
Cea mai veche mențiune păstrată a Norilor lui Magellan se află în Cartea stelelor fixe, scrisă în 964 de astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi. Micul Nor al lui Magellan poartă numele exploratorului Ferdinand Magellan. Navigatorii, printre care și Magellan, se ajutau de nor pentru a-și găsi drumul peste oceane.
Astronomii numesc metale toate elementele mai grele decât hidrogenul și heliul. Micul Nor al lui Magellan conține mai puține metale decât Calea Lactee: raportat la hidrogen, stelele sale au aproximativ o zecime din cantitatea de fier a Soarelui. Condițiile sale seamănă cu cele din galaxiile aflate la aproximativ 2–3 miliarde de ani după Big Bang, când universul forma stele cel mai repede. Prin urmare, galaxia este un loc apropiat în care se poate studia cum s-au format atunci stelele.
Regiunea sa cea mai activă în formarea stelelor este NGC 346, singurul roi stelar masiv din galaxie care încă formează stele într-un ritm rapid. Deoarece praful este alcătuit în cea mai mare parte din metale, astronomii se așteptau să găsească acolo puțin praf. În 2023, totuși, Telescopul Spațial James Webb a găsit praf în discurile din jurul stelelor tinere din NGC 346; era pentru prima dată când a fost detectat praf în aceste discuri anume. Echipa a sugerat că planetele stâncoase s-ar fi putut forma mai devreme în istoria universului decât credeau astronomii.