35 kilometri!
Nix este o lună mică și înghețată a lui Pluto, cu un diametru mediu de aproximativ 36 de kilometri. Nu este rotundă, ci alungită, cu o lungime de aproximativ 48 de kilometri. Sonda spațială New Horizons a NASA a fotografiat-o când a trecut pe lângă Pluto, în iulie 2015.
Fiindcă Nix este alungită, dimensiunea ei depinde de direcția în care este măsurată. O trecere în revistă din 2018 a rezultatelor misiunii New Horizons indică cele trei lățimi ale ei, măsurate pe linii perpendiculare între ele, ca fiind de aproximativ 48 pe 33 pe 30 de kilometri. Fișa NASA despre Pluto indică aproape aceleași valori: 48,4 pe 33,8 pe 31,4 kilometri. Primele măsurători, publicate în 2016, au fost de 50 pe 35 pe 33 de kilometri, fiecare cu o incertitudine de aproximativ 3 kilometri.
O sferă cu același volum ca Nix ar avea aproximativ 36 de kilometri în diametru. Jet Propulsion Laboratory al NASA indică raza medie a lui Nix ca fiind de 18 kilometri, plus sau minus 1. Rezultă că diametrul ei mediu se află între aproximativ 34 și 38 de kilometri.
Înainte de New Horizons, astronomii puteau aprecia dimensiunea și forma lui Nix mai ales după strălucirea ei, măsurată cu telescopul spațial Hubble. Pornind de la felul în care s-a schimbat această strălucire în timp, ei susținuseră că Nix este lungă și subțire. Trecerea sondei a oferit primele măsurători directe ale dimensiunii și formei lui Nix. Axa ei cea mai lungă s-a dovedit a fi de aproximativ 1,6 ori cât axa cea mai scurtă.
Nix orbitează în jurul lui Pluto și Charon o dată la 24,9 zile, la aproximativ 48.700 de kilometri de centrul perechii. Această distanță este de aproximativ două ori și jumătate mai mare decât a lui Charon, iar orbita lui Nix durează de aproape patru ori mai mult decât cea a lui Charon.
Spre deosebire de Charon, care ține mereu aceeași față spre Pluto, Nix se rotește mult mai repede decât orbitează. Face o rotație la fiecare 1,83 zile, adică aproximativ 44 de ore. Axa ei de rotație este înclinată cu aproximativ 123 de grade față de axa lui Pluto și a lui Charon, astfel încât Nix se rotește în sens opus.
Hal Weaver și o echipă de astronomi au descoperit-o pe Nix cu telescopul spațial Hubble în iunie 2005. Ea poartă numele zeiței grecești a întunericului și a nopții, mamei lui Charon. New Horizons a constatat că suprafața ei este formată în mare parte din gheață de apă, strălucitoare și cenușie.
Imaginile sondei arată cratere pe Nix. Sunt suficient de multe pentru a sugera că suprafața are cel puțin 4 miliarde de ani. Cel mai mare crater este mai roșiatic decât restul suprafeței, poate pentru că impactul a dezvăluit material diferit din adânc. Specialiștii consideră că Nix și celelalte luni mici ale lui Pluto s-au format din resturi, după ce o coliziune uriașă a dat naștere lui Pluto și Charon.