How big is Sămânță de floarea-soarelui?

O sămânță de floarea-soarelui este fructul florii-soarelui comune, Helianthus annuus: o coajă tare care învelește un singur miez. Sămânța vărgată din imagine are 7 milimetri lungime, măsurată de la capătul lat până la vârful ascuțit. Semințele de floarea-soarelui au de la aproximativ 3 la 15 milimetri lungime, în funcție de plantă.

Dimensiune

Botaniștii numesc achenă ceea ce oamenii știu drept sămânță de floarea-soarelui: un fruct uscat care nu se deschide, cu un perete subțire și tare în jurul unei singure semințe adevărate. Peretele este coaja, iar sămânța adevărată dinăuntru este miezul pe care îl mănâncă oamenii. Flora of North America, un ghid de referință despre plantele continentului, indică pentru achenele florii-soarelui comune, de obicei, 4–5 milimetri lungime, iar la extreme 3–15 milimetri. Descrierea din ghid cuprinde atât plantele sălbatice, cât și culturile.

Floarea-soarelui cultivată are două tipuri principale. Floarea-soarelui pentru ulei are de obicei semințe negre, cu o coajă subțire care se lipește de miez. Semințele ei conțin 38–50% ulei. Floarea-soarelui pentru consum direct, cultivată pentru gustări și hrană pentru păsări, are semințe mai mari, de obicei vărgate, cu o coajă mai groasă, care se desprinde mai ușor. Sămânța vărgată din explorator este de tipul pentru consum direct. Floarea-soarelui pentru consum direct reprezintă aproximativ 10% din întreaga producție de floarea-soarelui.

Comparații de dimensiune

Aproape trei semințe puse cap la cap ar acoperi un cent american, care are 19 milimetri în diametru.
O sămânță de 7 milimetri este aproape de două ori mai lungă decât o furnică de 4 milimetri lungime.
Un bob de cafea verde, cu o lungime medie de aproximativ 9,6 milimetri, este de aproximativ 1,4 ori mai lung decât această sămânță.
O plantă de floarea-soarelui crește la 1–3 metri înălțime, adică de aproximativ 140 până la 430 de ori lungimea uneia dintre semințele ei.

Un singur capitul, sute de semințe

„Floarea” florii-soarelui este de fapt un capitul format din multe flori mici. Petalele de pe margine aparțin fiecare câte unei flori ligulate. Centrul este plin de flori tubuloase minuscule, în număr de la aproximativ 150 până la peste 1.000. Fiecare floare tubuloasă poate deveni o achenă, așa că un singur capitul poate produce de la sute până la peste o mie de semințe.

Florile-soarelui sălbatice și primele soiuri cultivate aveau nevoie de insecte care să transporte polenul între plante pentru a putea forma semințe. Soiurile cultivate moderne se pot autopoleniza, dar tot beneficiază când sunt vizitate de albine și de alte insecte.

O cultură din America de Nord

Flora of North America numește floarea-soarelui comună singura specie nativă din America de Nord care a devenit o cultură importantă de câmp. ADN-ul străvechi arată că oamenii au domesticit-o în estul Americii de Nord acum între 5.000 și 3.800 de ani.

Arheologii clasifică achenele străvechi după mărime: cele de 7 milimetri sau mai lungi sunt considerate ca provenind de la plante domesticite. După domesticire, semințele au devenit încet tot mai mari. Până acum aproximativ 1.000 de ani, în văile râurilor din interiorul estului Americii de Nord, ele ajunseseră la cea mai mare dimensiune întâlnită înainte de sosirea europenilor.

Exploratorii spanioli au dus florile-soarelui în Europa, iar până în 1580 ajunseseră o floare de grădină obișnuită în Spania. Floarea-soarelui a fost cultivată pentru prima dată la scară largă în Rusia. Astăzi, miezul semințelor de floarea-soarelui este a patra cea mai mare sursă de ulei vegetal de gătit din lume.