1 metru!
Rafflesia este un gen, adică un grup de specii strâns înrudite, de plante parazite din pădurile din Asia de Sud-Est. Exploratorul arată cea mai mare specie a genului, Rafflesia arnoldii, a cărei floare are aproximativ 1 metru în diametru când este complet deschisă. În 2026, specia are cea mai mare floare individuală cunoscută dintre toate plantele.
Dimensiunea unei flori de Rafflesia este diametrul ei, adică lățimea florii deschise, măsurată peste lobii roșii, asemănători unor petale. Botaniștii indică pentru floarea de Rafflesia arnoldii un diametru de 1 metru. Specia crește în Indonezia, inclusiv pe insula Sumatra.
Genul are aproximativ 40 de specii, iar celelalte au flori mai mici. Rafflesia cantleyi, din Malaezia Peninsulară, are în medie 30–55 de centimetri în diametru. Cea mai mică specie descrisă până în 2016, Rafflesia consueloae, din insula Luzon din Filipine, are în medie aproximativ 10 centimetri.
Arumul titan produce o floare uriașă. Este numit și floarea-cadavru, nume pe care îl poartă și Rafflesia. Floarea aceea este însă un grup de multe flori mici, nu o singură floare, iar planta nu este înrudită cu Rafflesia.
Rafflesia arnoldii nu are tulpină, frunze și nici rădăcini adevărate, iar floarea este singura parte care se vede. Restul plantei trăiește sub forma unor fire subțiri în interiorul unor vițe-de-vie tropicale din genul Tetrastigma, iar planta își ia apa și hrana de la viță.
Un mugur iese prin scoarța viței și crește încet. Într-un studiu din Sumatra, mugurii au avut nevoie de 339–497 de zile, adică aproximativ 11–16 luni, ca să ajungă de la un mugur mic la o floare deschisă, iar unul s-a deschis când avea 22,4 centimetri în diametru. Floarea deschisă a durat 5–7 zile. Se estimează că întregul ciclu de viață, de la sămânță la floare, durează aproximativ trei până la cinci ani.
Fiecare floare este fie masculină, fie feminină. Mirosul ei de carne în putrefacție atrage muște de cadavre, adică muște care caută animale moarte, iar acestea polenizează floarea.
În 2023, cercetătorii au estimat că aproximativ 60% dintre speciile de Rafflesia sunt amenințate cu dispariția. Unele dintre pădurile în care cresc aceste plante sunt defrișate pentru a face loc terenurilor agricole, iar cultivarea lor în afara mediului sălbatic s-a dovedit dificilă.
La Grădina Botanică din Bogor, în Indonezia, botaniștii au început în 2004 să altoiască vițe infectate pe vițele proprii ale grădinii. Primul mugur a apărut în 2010. Încercările de a cultiva planta din semințe au început în 2012, iar în 2022 o Rafflesia arnoldii cultivată astfel a înflorit în grădină.