How big is Moleculă de glucoză?

O moleculă de glucoză este o singură unitate de glucoză, cel mai răspândit zahăr simplu și o sursă importantă de energie pentru ființele vii. Are aproximativ 0,8 nanometri în diametru, măsurat după felul în care se deplasează prin apă. Un nanometru este o miliardime de metru. Fiecare moleculă este alcătuită din 24 de atomi: 6 de carbon, 12 de hidrogen și 6 de oxigen, iar formula ei se scrie C₆H₁₂O₆.

Dimensiune

O moleculă de glucoză nu este rotundă și, ca orice moleculă, nu are un contur net, așa că dimensiunea ei depinde de modul în care este măsurată. În apă, glucoza are de obicei forma unui inel. Inelul are șase colțuri, iar atomii de carbon vecini din el se află la aproximativ 0,15 nanometri unul de altul. Măsurată pe direcția cea mai lungă, întreaga moleculă are circa 1 nanometru în lungime.

O altă măsurătoare provine din modul în care se deplasează glucoza prin apă. Testele care arată cât de mult îngroașă glucoza apa îi atribuie glucozei o rază de 0,42 nanometri. Această valoare include moleculele de apă care se atașează de glucoză în timpul mișcării. Astfel, molecula are aproximativ 0,84 nanometri în diametru, aproape de cei 0,8 nanometri din explorator.

Comparații de dimensiune

Aproximativ 100.000–125.000 de molecule de glucoză puse una lângă alta ar acoperi grosimea unui fir de păr uman, care este de 0,08–0,1 milimetri.
O moleculă de glucoză este de 10 ori mai grea decât o moleculă de apă și de aproximativ trei ori mai lată.
Dacă o moleculă de glucoză ar fi mărită până la dimensiunea unei mingi de baschet, un fir de păr uman gros de 0,1 milimetri ar avea aproximativ 30 de kilometri în lățime.
Un singur lanț de celuloză, materialul principal al lemnului și al hârtiei, este alcătuit din sute până la mii de molecule de glucoză legate în linie.

Ce face glucoza

Plantele produc glucoză din dioxid de carbon și apă și o folosesc pentru a-și acoperi nevoile de energie. Animalele care se hrănesc cu plante obțin o mare parte din glucoză descompunând amidonul, forma în care plantele depozitează zahărul. În interiorul celulelor, energia eliberată din glucoză este folosită pentru a produce ATP, o moleculă pe care celulele o folosesc pentru a transporta energia.

Oamenii și alte animale cu coloană vertebrală depozitează glucoza în plus sub formă de glicogen, mai ales în ficat și în mușchi. Când nivelul de glucoză din sânge scade, organismul descompune glicogenul pentru a elibera din nou glucoză.

Lanțuri de glucoză

Amidonul, glicogenul și celuloza sunt toate lanțuri lungi de molecule de glucoză. Celuloza alcătuiește cea mai mare parte a pereților celulelor vegetale. Este cel mai răspândit polimer natural, o moleculă gigantică construită din unități care se repetă.

Enzimele digestive umane nu pot rupe legăturile dintre unitățile de glucoză din celuloză, de aceea oamenii nu o pot digera. Vacile, koala și unele alte animale care se hrănesc cu plante o pot digera, cu ajutorul microbilor din stomac. Zahărul de masă este un alt zahăr, zaharoza, alcătuită dintr-o unitate de glucoză legată de o unitate de fructoză.