3 metri!
Stațiile de radio FM emit pe unde radio cu lungimea de aproximativ 3 metri. Această lungime este lungimea de undă: distanța de la o creastă a undei până la următoarea. FM provine din engleză, de la frequency modulation, adică modulație de frecvență, metoda prin care aceste unde transportă sunetul.
Undele radio sunt unde electromagnetice, același fel de undă ca lumina, iar stațiile radio le produc cu ajutorul curenților electrici din fire și circuite. Frecvența unei unde este numărul de creste care trec printr-un punct în fiecare secundă, exprimat în herți. Toate undele radio se deplasează cu viteza luminii, de aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă, deci lungimea unei unde este această viteză împărțită la frecvența ei. Cu cât frecvența este mai mare, cu atât unda este mai scurtă.
În Statele Unite, reglementările federale rezervă intervalul 88–108 megaherți radiodifuziunii FM, împărțit în 100 de canale. Un megahertz înseamnă un milion de creste pe secundă. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), care coordonează utilizarea undelor radio în lume, dă limite ușor diferite pentru diferite părți ale lumii: banda FM începe la 87, 87,5 sau 88 de megaherți și se termină la 108 megaherți.
Aceste frecvențe dau lungimi de undă de 2,78–3,45 metri, iar o stație la 100 de megaherți emite unde cu lungimea de 3,00 metri. UIT numește toate frecvențele de la 30 la 300 de megaherți, cu lungimi de undă de 1–10 metri, „unde metrice” sau de foarte înaltă frecvență (VHF). Radioul FM se încadrează în această bandă, la fel și unele canale de televiziune.
O stație de radio emite o undă purtătoare la frecvența ei proprie, de exemplu 105,1 megaherți. Pentru a transporta sunetul, stația modifică această undă. În AM, prescurtare de la modulație de amplitudine, sunetul modifică intensitatea undei. În FM, sunetul deplasează frecvența undei în sus și în jos, în timp ce intensitatea ei rămâne aceeași.
Deplasările sunt mici. În Statele Unite și în Europa de Vest, frecvența se poate abate cel mult cu 75 de kiloherți, adică 75.000 de creste pe secundă, în sus sau în jos. Un receptor reglat pe frecvența stației transformă aceste deplasări înapoi în sunet.
Radioul FM este mai puțin afectat de paraziți decât radioul AM. Zgomotul electric se adaugă la intensitatea undei, nu la frecvența ei. Un receptor AM aude acest zgomot ca parte din sunet, dar un receptor FM poate ignora schimbările de intensitate și poate asculta doar schimbările de frecvență.
Cea mai eficientă lungime pentru o antenă dreaptă este jumătate din lungimea de undă. Pentru undele FM de 3 metri, aceasta înseamnă aproximativ 1,5 metri. Undele AM au sute de metri lungime, așa că transmiterea lor bună necesită antene foarte mari.
Lungimea de undă influențează și locul unde poate ajunge un semnal. Undele AM lungi se pot curba peste obstacole mari și în jurul lor, cum ar fi clădirile și dealurile. Semnalele FM se recepționează cel mai bine pe o linie de vizibilitate liberă, de aceea antenele FM sunt plasate sus, adesea pe turnuri foarte înalte.