2 milimetri!
Lintițele sunt plante mici cu flori, care plutesc pe iazuri și pe alte ape dulci stătătoare. Fiecare plantă este un corp mic, asemănător unei frunze, numit frunzuliță, iar unele specii au rădăcini care atârnă dedesubt. Exploratorul arată o frunzuliță cu lungimea de 2 milimetri, încadrată în intervalul lintiței comune, Lemna minor, ale cărei frunzulițe au 1–8 milimetri lungime.
O lintiță nu are tulpină propriu-zisă. Frunzulița ei are grosimea de doar câteva celule, iar spațiile cu aer din interior o țin la suprafață. La toate lintițele la un loc, frunzulițele măsoară între 1 și 15 milimetri în lungime sau în lățime.
Lintița comună are frunzulițe ovale, lungi de 1–8 milimetri și late de 0,5–6,2 milimetri. Rădăcina ei unică poate crește până la 15 centimetri lungime. Frunzulița de 2 milimetri din explorator se află spre capătul mic al intervalului speciei.
Lintițele pot înflori și produce semințe, dar cresc mai ales prin înmugurire: frunzulițe-fiice noi cresc din unul sau două buzunare ale frunzulței-mamă. Frunzulițele rămân un timp unite, formând colonii mici care se întind pe apă.
În 2025, lintițele sunt cele mai rapid crescătoare plante cu flori cunoscute. Un studiu din 2018 menționează un timp de dublare de aproximativ o zi pentru Wolffia microscopica, specia cu cea mai rapidă creștere. În condiții bune, lintița poate acoperi un iaz în câteva zile. Fiindcă plantele preiau din apă nutrienți și poluanți pe măsură ce cresc, ele pot fi folosite și pentru curățarea apei poluate.
Cele mai mici lintițe aparțin genului Wolffia, numit în engleză „water-meal” („făină de apă”). Wolffia columbiana nu are rădăcini. În 2026, ghidul botanic Go Botany o descrie ca fiind considerată, în general, cea mai mică plantă cu flori de pe Pământ.
În Thailanda, o altă specie, Wolffia globosa, se vinde în piețele de legume sub denumiri locale care înseamnă „ouă de apă”. Se mănâncă în salate, omlete și mâncăruri de tip curry. Plantele din genul Wolffia conțin 20–30% proteine din greutatea uscată.