2 nanometri!
ADN, prescurtarea de la acid dezoxiribonucleic, este molecula care stochează informația genetică din celulele vii și o transmite mai departe. Are forma unei scări răsucite în spirală, numită dublă helice, iar această helice are o lățime de aproximativ 2 nanometri. Un nanometru este o miliardime de metru.
Dimensiunea ADN-ului se referă de obicei la lățimea dublei sale helice, măsurată peste ambele catene răsucite. Fiecare catenă este un lanț de unități mici numite nucleotide. Cele două catene sunt ținute împreună de perechi de baze chimice, care formează treptele scării.
Forma obișnuită a ADN-ului din celule, numită ADN-B, are o lățime de 1,9–2 nanometri. Perechile de baze vecine se află la 0,34 nanometri una de alta de-a lungul helicei, iar helicea face o rotație completă aproximativ la fiecare 10 perechi de baze, adică la fiecare 3,4 nanometri. ADN-ul apare și sub alte două forme, mult mai rare, numite ADN-A și ADN-Z, care sunt răsucite diferit.
Lungimea ADN-ului depinde de moleculă. Cromozomul 22 uman, unul dintre cei mai mici, este o singură moleculă de ADN de aproximativ 48 de milioane de perechi de baze. Dacă ar fi întinsă, molecula ar avea aproximativ 1,5 centimetri lungime.
O celulă umană obișnuită conține aproximativ 2 metri de ADN, dacă ar fi întins cap la cap. Totuși, nucleul care îl conține are doar aproximativ 6 micrometri în diametru. Un micrometru este o milionime de metru. ADN-ul este de peste 300.000 de ori mai lung decât este lat nucleul.
Genomul uman, setul complet de ADN uman, are o lungime de aproximativ 3,2 miliarde de nucleotide. Este repartizat între 24 de cromozomi diferiți. Fiecare cromozom este o moleculă de ADN foarte lungă, legată de proteine care o pliază și o împachetează într-o formă compactă.
James Watson și Francis Crick, care lucrau la Universitatea din Cambridge, din Anglia, au descris dubla helice în 1953. Modelul lor a arătat cum se împerechează bazele: adenina cu timina și citozina cu guanina. Modelul a sugerat și cum ar putea fi copiat ADN-ul.
Difracția razelor X a ajutat la dezvăluirea structurii. Metoda determină forma unei molecule pornind de la figura pe care o formează razele X atunci când se împrăștie pe ea. Rosalind Franklin studia ADN-ul în acest fel, iar Maurice Wilkins lucra și el la structura ADN-ului. Figura de difracție a razelor X a arătat distanța regulată de 0,34 nanometri dintre baze.
Watson, Crick și Wilkins au primit împreună Premiul Nobel în 1962. Franklin murise până atunci, iar Premiile Nobel nu se acordă postum.