6.7 femtometri!
Un nucleu de clor este centrul unui atom de clor. Conține 17 protoni și, în cele două tipuri care alcătuiesc clorul natural, fie 18, fie 20 de neutroni. Nucleul tipului mai răspândit, clor-35, are aproximativ 6,7 femtometri în diametru, măsurat ca dublul razei sale de sarcină. Un femtometru este o milionime dintr-o miliardime de metru (10−15 metri).
Un nucleu nu are un contur net, așa că dimensiunea lui se exprimă printr-o rază de sarcină, adică raza medie a sarcinii sale electrice. Pentru clor-35, un tabel al razelor nucleare ținut de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) indică 3,365 femtometri. O măsurătoare mai precisă, raportată în 2026, în care s-au folosit atomi cu un electron înlocuit de o particulă mai grea, numită muon, a obținut 3,333 femtometri. Ambele valori fac ca nucleul să aibă aproximativ 6,7 femtometri în diametru.
Atomii aceluiași element, cu număr diferit de neutroni, se numesc izotopi. Clor-37 are cu doi neutroni mai mult decât clor-35, dar nucleul său este mai lat cu mai puțin de 1%. Aproximativ trei sferturi din clorul de pe Pământ este clor-35.
Ca majoritatea nucleelor cu mai mult de 15 protoni, nucleul clorului are mai mulți neutroni decât protoni. Protonii se resping între ei prin sarcina lor electrică, iar neutronii în plus ajută forța nucleară tare să țină nucleul laolaltă.
Nucleele de clor-37 au fost folosite pentru a detecta neutrini de la Soare, particule care trec prin aproape orice materie. Foarte rar, un neutrin care lovește un nucleu de clor-37 transformă unul dintre neutronii nucleului într-un proton. Nucleul devine argon-37, care este radioactiv și are un timp de înjumătățire de 35 de zile, adică timpul în care jumătate din atomii săi se dezintegrează.
În anii 1960, Raymond Davis Jr. a amplasat un rezervor cu 615 tone de tetracloroetilenă, un lichid de curățare des folosit, într-o mină de aur din statul american Dakota de Sud. Rezervorul conținea aproximativ 2 × 1030 de atomi de clor-37, adică un 2 urmat de 30 de zerouri. Până în 1994, Davis extrăsese aproximativ 2.000 de atomi de argon, mai puțini decât se aștepta. El a împărțit Premiul Nobel pentru fizică din 2002 pentru această activitate.