9 metri!
Modulul lunar Apollo a fost nava spațială care a dus doi astronauți de pe orbita din jurul Lunii la suprafața ei și înapoi sus. Așezat pe picioarele de aterizare, măsura aproximativ 9,4 metri în lățime, de la talpa unui picior până la talpa piciorului opus. Avea 7,0 metri înălțime. Primul modul care a aterizat pe Lună, Eagle al misiunii Apollo 11, a atins solul pe 20 iulie 1969.
Dimensiunea afișată este deschiderea cea mai mare a modulului lunar, măsurată între picioarele de aterizare. Fișa NASA despre modulul lunar al misiunii Apollo 11 indică 9,4 metri între capetele tălpilor de pe picioarele opuse. Constructorul său, Grumman Aircraft Engineering Corporation, indică 31 de picioare pe diagonală, peste trenul de aterizare extins.
Cele patru picioare ieșeau în față, în spate și pe ambele laturi. Pentru lansarea de pe Pământ, ele erau pliate, ca nava să fie mai mică. Comandantul le-a extins cu un comutator pe orbita lunară, înainte ca modulul lunar să se separe de modulele de comandă și de serviciu, partea navei care a rămas pe orbită.
Corpul era mult mai mic decât deschiderea picioarelor. Jumătatea sa inferioară era o cutie cu opt laturi, cu lățimea de 4,2 metri, iar picioarele țineau partea de jos a cutiei la 1,5 metri deasupra solului. Eagle cântărea 15.103 kilograme cu tot cu combustibil, iar aproximativ 70% din această greutate era combustibil pentru motoare.
Modulul lunar a fost construit din două părți, numite etaje. Etajul inferior, de coborâre, conținea motorul de aterizare, combustibilul acestuia și spațiul de depozitare pentru echipamente și experimente. În misiunile Apollo 15, 16 și 17, el a transportat și vehiculul lunar Lunar Roving Vehicle.
Etajul superior, de urcare, conținea cabina echipajului, cu o trapă în față și o trapă de andocare deasupra. Nu existau scaune. Podeaua pe care stăteau astronauții măsura aproximativ 0,9 pe 1,4 metri, iar Velcro de pe bocanci îi ținea lipiți de ea când erau în imponderabilitate.
Pentru a părăsi Luna, etajul de urcare și-a pornit propriul motor și a decolat, folosind etajul de coborâre drept platformă de lansare. Etajul de coborâre a rămas pe Lună, iar etajul de urcare a zburat în sus ca să andocheze cu modulele de comandă și de serviciu de pe orbită.
Etajul de urcare al lui Eagle a fost abandonat pe orbita lunară după ce echipajul s-a întors în modulul de comandă. Ce s-a întâmplat cu el după aceea nu se știe. Fișa NASA presupune că s-a prăbușit pe Lună în decurs de una până la patru luni.
Un modul lunar care nu a zburat niciodată poate fi văzut pe Pământ. LM-2 a fost construit pentru un al doilea zbor de test fără echipaj pe orbita Pământului, dar primul test a mers atât de bine, încât al doilea nu a mai fost necesar. A fost folosit pentru teste la sol, apoi modificat ca să semene cu Eagle. În 2026, este expus la Muzeul Național al Aerului și Spațiului al Institutului Smithsonian din Washington, D.C.